La moartea unui ziar. I-au aruncat cadavrul și au scuipat după el…

Previziunea lui Radu Banciu din fragmentul video alăturat e de natură să le dea frisoane colegilor din presa scrisă: în 2015 nu va mai exista niciun ziar pe hârtie în România!…

Banciu uită însă dictonul latin „verba volant, scripta manent” și, cu suficiența vedetei de televiziune, se uită de sus la bieții colegi din presa scrisă aflați pe cea mai de jos treaptă acum a evoluției jurnalistice. Sau să spunem a „involuției”?

Trist este că Banciu s-ar putea să aibă totuși dreptate, dar nu neapărat din motivele pe care le exprimă în comentariul său. Există în parodia „History of the World”, al lui Mel Brooks, din anii ’80, o scenă memorabilă: o înmormântare din Epoca de piatră. Oamenii cavernelor își leagănă de două-trei ori pe brațe consăteanul mort, apoi îl aruncă într-o prăpastie și scuipă după el. Și cu asta, ceremonia-i gata! De această scenă mi-am amintit în urmă cu câteva zile, când ediția tipărită a cotidianului ProSport și-a dat obștescul sfârșit. Nimeni n-a plâns după el, toți au scuipat peste umăr, ca în filmul lui Brooks… Cei mai vehemenți au acuzat „tabloidizarea” ProSport, indicând-o drept cauză pentru finalul nefericit al ziarului, făcând confuzie între ediția tipărită și pagina de web și, mai mult, între pagina de web și site-ul sport.ro.

Apologeții decesului presei scrise habar n-au de fapt despre ce vorbesc. Ar fi mult mai corect să se refere strict la România, pentru că printul e departe de dispariție în țările ceva mai civilizate decât a noastră. Sigur, tirajele sunt în declin peste tot, televiziunea, Internetul și rețelele sociale au mușcat vârtos din cota de piață a printului, însă marile ziare occidentale stau încă foarte bine din acest punct de vedere. Ba chiar, recent, mari cotidiane engleze au decis să-și sporească numărul de pagini al edițiilor de duminică. Acolo, edițiile de weekend sunt cele mai groase ale săptămânii, la noi aproape au dispărut cu totul… Multe ziare nu mai apar nici măcar sâmbătă.

Situația din România este una specifică și este determinată de un cumul de factori: un sistem de distribuție arhaic și dezastruos, care face deseori gaură în bugetele ziarelor cu facturi plătite după luni de zile, asta dacă mai sunt plătite în cele din urmă, patroni care n-au nicio legătură cu presa, cu mentalitate de „cârnățari” – vorba lui Ion Cristoiu, management defectuos, ziariști blazați și slab pregătiți și, peste toate acestea, un ghem de interese politico-economice care se apropie, deseori, de sistemele mafiote de influență.

Criza economică stârnită în 2008 a pus bomboana pe coliva presei aruncând-o într-un cerc vicios: tăieri de cheltuieli = reduceri de personal = reduceri de resurse alocate = calitate mai slabă = încasări mai mici = noi tăieri de cheltuieli = noi reduceri de personal = noi reduceri de resurse alocate = calitate și mai slabă = încasări din ce în ce mai mici… Și tot așa! Despre viziune n-are niciun rost să mai vorbim. (Continuare)

Anunțuri

Un gând despre „La moartea unui ziar. I-au aruncat cadavrul și au scuipat după el…

  1. ziaristi . . . . . chestia asta as considera ca este o gluma daca nu ar fi reala. azi citeam pe dc***s despre nevasta unui fost prim ministru care, „soc si groaza” (in viziunea „ziaristei / reporteritei respective), fusese amenintata prin parbrizul masinii cu un pistol cu apa…. desigur si fotografii respectivului site fusesera acolo sa imortalizeze groaznica intimplare…

Scrie aici comentariul tău

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s