Rosia Montana. Cine pierde, cine castiga?

Ponta Rosia MontanaAm avut șansa să fiu departe de țară în momentul în care au izbucnit cele două scandaluri care țin capul de afiș al debutului unei toamne zbuciumate: Roșia Montană și maidanezii.

Spun am avut șansa, pentru că, din afară, România arată ca o țară de nebuni: oameni care abia așteaptă să se ia din te miri ce, oameni care se sfâșie unii pe alții cu frenezie, care se înjură cu lăcomie, care se scuipă cu voluptate. Pe stradă, la televizor, pe rețelele sociale… O țară profund divizată, gata să îmbrățișeze următorul motiv de harță. Oameni buni, dacă am pune măcar jumătate din seriozitatea asta cu care ne desființăm unii pe ceilalți într-un efort de construcție, România ar fi departe… Dar, despre asta, cu altă ocazie.

Unul din lucrurile care m-au șocat a fost mulțimea de analiști care a propovăduit certitudinea ruperii USL în urma scandalului Roșia Montană. Recenta „împăcare” – a câta?! – dintre Crin Antonescu și Victor Ponta le-a mai domolit însă elanul. Nu știu, poate oi fi căzut eu victimă teoriei conspirației, dar, în ceea ce mă privește, am văzut implicarea liderilor USL în acest scandal într-o altă cheie.

În primul rând, nu observați cât de net a ocupat alianța de la putere scena publică? Cu un Ponta pro (în calitate de premier) și cu un Crin Antonescu contra, nu mai e loc de Opoziție. USL joacă atât rolul Puterii, cât și pe cel al Opoziției și o fac atât de bine, încât nu mai este loc de alte voci, iar acelea care se mai aud sunt, în cel mai bun caz, marginale.

Apoi, asumându-și poziții antagonice în chestiunea exploatării de la Roșia Montană, Ponta și Antonescu n-au nimic de pierdut, ci doar de câștigat sau, în cel mai bun caz, la socoteala finală ies pe zero. Cineva trebuie că a făcut toate aceste calcule… Oamenii care ies în stradă și cei care militează pe rețelele sociale nu au fost, nu sunt și nu vor fi în niciun caz electoratul PSD. Așa că Ponta n-are ce pierde arătându-și susținerea pentru proiectul RMGC. De cealaltă parte, Antonescu are mai mult mai multe șanse decât Ponta să atragă un cât la sută din cei aflați în stradă. În plus, își continuă cu succes campania de a se impune drept opozantul de marcă din interiorul Puterii, pentru că este conștient că nu va putea ajunge președinte cu o atitudine servilă de aprobare și de susținere a tuturor proiectelor guvernamentale.

La rândul său, Ponta îi acceptă și îi tolerează deocamdată ieșirile nărăvașe, coștient fiind că are doi ași în mânecă: dacă ar rupe pactul și ar decide el să candideze la Președinție, i-ar fi foarte ușor să-l învingă pe fostul partener; dacă, din contră, USL va rezista, iar Crin va fi candidatul unic, Ponta va avea un ascendent – el „l-a făcut” pe Antonescu președinte printr-o strategie politică inteligentă prin care a fost de acord să-și sacrifice până și propria imagine!

Desigur, mulți îmi vor spune că Ponta și Crin nu sunt suficient de inteligenți să joace fără greșeală o asemenea piesă politică. Posibil să aibă dreptate și să nu fie nicio înțelegere la mijloc. Încercați însă să vă detașați puțin de zarva zilnică și să priviți situația în ansamblu. Nu-i așa că sunt suficiente motive încât să vă facă să vă gândiți de două ori?! Acum, serios, pe cine ar avantaja o rupere a USL în acest moment? Pe nimeni, iar cei doi – înțeleși sau nu – sunt ambii foarte conștienți de acest lucru. Așteptați-vă, așadar, la un lung șir de certuri și împăcări!

Anunțuri

Scrie aici comentariul tău

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s