PeNaLii, un partid istoric?

liberaliCum de peste 20 de ani scriu despre scena politică, am fost aproape de toate evenimentele post-decembriste. I-am privit întotdeauna cu simpatie pe liberali, indiferent de zbaterile prin care au trecut. Rupturi, alianțe, iarăși rupturi, probabil niciun partid nu a avut o istorie mai zbuciumată după 1989.

Fie ca liderii sau „copiii” săi rebeli s-au numit Radu Câmpeanu, Mircea Ionescu Quintus, Horia Rusu, Dinu Patriciu, Viorel Cataramă, Niculae Cerveni sau Călin – Popescu Tăriceanu, PNL părea a fi plămădit din alt aluat decât cei proveniți din FSN-ul originar și care și-au pus amprenta pe evoluția României în ultimii 23 de ani.

Un partid istoric revitalizat în 1990 pe principiile promovării ideilor, libertăților și democrației, PNL este, probabil, singurul partid politic major (cu excepția defunctului PNȚCD) care a involuat din multe puncte de vedere. Cu părere de rău o spun, dar actualul PNL definește cel mai bine ideea de „gașcă” politică. Nu contează legea, nu contează partenerii europeni, nu contează bunul-simț, nu contează opinia publică, ci doar solidaritatea prost înțeleasă: stăm spate în spate și ne apărăm unul pe altul până la ultima suflare…

Căzut sub zodia autocrației unui profesoraș de țară, PNL începe să capete mai curând toate caracteristicile unui grup infracțional organizat decât pe cele ale unui partid modern, european. Doar trei exemple din ultimul an:

  1. Mircea Diaconu. Ministru și senator. Indiferent de ceea ce a spus ANI, indiferent de faptul că Justiția a pronunțat o decizie definitivă în ceea ce-l privește, Crin Antonescu l-a ținut în brațe până în ultima clipă, împotriva tuturor evidențelor.
  2. Gigi Becali. Deputat. Deși avea probleme cu legea, dosare în derulare pe rolul instanțelor, nu numai că a fost primit cu pompă în PNL și pus peste rând la candidaturi, însă a fost vârât de către Crin Antonescu tocmai în Comisia juridică a Senatului! De acolo, deja e istorie, a ajuns direct la pușcărie…
  3. Relu Fenechiu. Ministru și deputat. Un alt liberal de marcă în drum spre pușcărie, susținut până în pânzele albe de către Crin Antonescu pe aceleași principii de gașcă și cu al cărui caz nu vă moi vai plictisi aici, pentru că s-a discutat până la saturație săptămâna trecută…

Ce mai este „istoric” la un asemenea partid? Care mai este diferența între actualul PNL și PDSR-ul anilor ’92 – ’96, rampa de lansare a „baronilor” în România post-decembristă? Liberalii de astăzi sunt conduși, la vârf, de același tip de baroni care constituie garda pretoriană a liderului autocrat Crin Antonescu. Banul face legea, doctrina a fost dată uitării, iar principiul promovării în partid pare a fi devenit – culmea absurdului, pentru un partid „liberal” – îmbogățirea din afaceri cu statul (vezi chiar cazul lui Relu Fenechiu sau pe cel al lui Dan Radu Rușanu, un alt „baron” de marcă, propulsat în fruntea Autorității pentru Supraveghere Financiară).

„Istoric” a rămas pentru PNL doar numele. Oamenii, metehnele și metodele miros puternic a fesenism. Probabil că, în acest moment, o fuziune cu PSD ar fi cel mai logic pas posibil. Structural, nu-i mai deosebește nimic, deși, paradoxal, partidul lui Victor Ponta e mai apropiat de conceptul unui partid modern, european, decât retrogradul PNL al lui Antonescu.

Anunțuri

Un gând despre „PeNaLii, un partid istoric?

Scrie aici comentariul tău

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s