Cocalarul de mall si pitipoanca sa lucioasa

porc si iapaIl recunosti repede. Umbla tantos, cu abdomenul usor (sau mai pronuntat) rotunjit scos la inaintare – semn de bunastare! Poarta musai haine de firma, stranse bine pe corp sa-i scoata in evidenta muschii, chit ca sunt tapetati si cu ceva depozite de grasime. O esarfa legata studiat neglijent in jurul gatului, parul aranjat dupa ultimul racnet in materie si usor gelat in asa fel incat o suvita aparent rebela sa atraga atentia. La gat, atat cat iti permite esarfa sa vezi, un lant gros, iar pe mana se odihneste falnic un ceas cat mai mare… Cateodata, ansamblul e completat discret de un ghiul (modern, nu d-alea tiganesti) purtat ca blazon de familie. E el, cocalarul, specie de mall…

De brat ii atarna o pitipoanca – si ea ca scoasa din cutie – preferabil blonda. Vopsita, desigur… Daca te uiti atent la radacina parului, observi alte nuante. Pitipoanca e lucioasa foc – de la haine, la unghii si pana la farduri, iar dansul o poarta mandru ca pe un accesoriu de pret. Cocalarul vorbeste tare in orice situatie. Pe o raza de zeci de metri, lumea trebuie sa stie ce barbat e el. Rade la fel de tare, iar cand rade da usor capul pe spate lasand sa se vada pe ceafa tunsa aproape de zero cateva cute de grasime. De cate ori rade, rade si pitipoanca. Doar a facut cocalarul o gluma. Si trebuie marcata ca atare! De fapt, pitipoanca rade mai des, cam la toate remarcile masculului alfa… Adica, de cate ori grohaie partenerul, necheaza si consoarta. Scuze, dar mie asta-mi inspira: un porc si o iapa in calduri, de unde si ilustratia acestei postari.

Cateodata, cocalarul are si niste urme de suflet. Vagi. M-am lamurit aseara, la cinema, cand am fost sa vad premiera filmului „The Impossible”, o pelicula impresionanta despre catastrofa generata de tsunami-ul din 2004. Un film care merita vazut, notat cu 7,7 pe imdb.com, si caruia i-as acorda patru stele din cinci posibile. Pana la jumatatea filmului, cocalarii de mall cu pitipoancele alaturi s-au comportat in nota lor obisnuita: grohaiau, pardon!, vorbeau tare – ca trebuia toata sala sa le auda remarcile inteligente, iar consoartele nechezau, pardon!, radeau la fiecare panseu emis de idolii lor. Doar ca, pe la jumatatea filmului, s-a petrecut un fenomen ciudat: pana si cocalarii au amutit, atat de intense erau imaginile care se derulau pe ecran… Si au tacut, minune!, pana la sfarsit. Asadar, au si ei o farama de suflet. Una mica, doar. Pentru ca hahaiala s-a reluat, stridenta, la generic. Vizionare placuta!

Anunțuri

Scrie aici comentariul tău

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s