Moartea lui Șerban Ionescu și un caz-școală de manipulare prin presă

serban ionescuLumea actorilor și lumea iubitorilor de teatru îl plâng pe Șerban Ionescu, actorul plecat prea devreme dintre noi și care este înmormântat astăzi. Dar nu despre Șerban Ionescu vreau să vorbim, ci despre modul în care suferința actorului a fost folosită pentru a aduce profit.

Drama lui s-a derulat în fața ochilor noștri pe parcursul a câteva luni, pentru că presa ne-a ținut la curent cu asupra de măsură cu evoluția cazului. Fie că am vrut sau n-am vrut, am aflat toate amănuntele sordide din viața unui cuplu de actori altfel discreți: Șerban Ionescu și Magda Catone. Mai ales televiziunile au intrat cu bocancii în viața celor doi și, în goana după audiență, s-au axat în principal pe aventurile galante ale protagoniștilor. Până și ieri, cu o zi înainte de înmormântare, Antena 1 ne expunea posibilitatea unui “menage a trois” în familia actorului, de parcă ar trebui să intereseze pe cineva cu cine au decis cei doi să-și împartă patul.

Însă ultimele luni din viața lui Șerban Ionescu au constituit o sursă de profit: pentru unele canale media, pe de o parte, dar mai mult pentru distribuitorii în România ai unor substanțe chimice. Puțini mai vorbesc despre acest lucru acum. Inițial, presa scrisă și televiziunile jurau cu mâna pe inimă că boala actorului a fost generată de mușcătura unei căpușe. Ulterior, în isteria generală declanșată de media, au pus paie pe foc tot felul de “specialiști” care ne sfătuiau ce avem de făcut pentru a ne proteja împotriva bolii Lyme, presupusa maladie pe care o contactase Ionescu. “După ce medicii au afirmat că Şerban Ionescu a contractat boala Lyme de la o înţepătură de căpuşă în timp ce se afla la vânătoare, o adevărată isterie a pus stăpânire pe România. Spitalele au fost luate cu asalt de mii de persoane care susţineau că au fost muşcate de căpuşe, în timp ce autorităţile din marile oraşe au început campanii de combatere a insectelor ”, scria presa vremii.

Vânzările de substanțe anti-căpușe, mai ales Frontline și Advantix, au crescut spectaculos, spoturile companiilor distribuitoare au invadat micile ecrane, autoritățile locale au cheltuit bani frumoși din buzunarele noastre pentru campanii de dezinsecție, iar românii inventivi au introdus pe piață până și un produs fără niciun fel de eficiență, dar cu vânzări excepționale: brățările anti-căpușă!

Câteodată din interes jurnalistic, altădată din interes jurnalistic “stimulat ” financiar, posturile TV ne-au servit din zori în seară sfaturile celor care aveau tot interesul să-și vândă importurile de soluții minune. Degeaba a venit apoi Ministerul Sănătății să încerce să liniștească isteria: “Numărul îmbolnăvirilor înregistrate în 2012 a fost mai mic decât cel de anul trecut. Până pe 12 mai fuseseră confirmate 34 de cazuri din 208 suspecte, iar în aceeași perioadă a lui 2011 au fost confirmate 62 de cazuri din 130 de suspiciuni”. Răul era deja făcut, iar românul grăbit, asaltat de “informații” pe care nu le mai putea trece prin filtrul propriu, vedea câte o căpușă pândind la fiecare colț de stradă.

Când jurnalistul Lucian Mîndruță a îndrăznit să spună că lucrurile nu stau tocmai așa, s-a ales cu o ploaie de înjurături: “Şerban Ionescu nu are nici o boală Lyme. Are scleroză laterală amiotrofică, diagnosticată de la bun început. O boală fără leac în acest moment oriunde în lume. O boală pe care câțiva escroci din România o transformă, la cererea nerostită a pacientului, într-una cu mai multe şanse, Lyme. Boala Lyme e o modă. Şi-o ocazie de profit: în acest moment, fiecare proprietar de câine urban a dat deja zeci de lei, dacă nu de euro, pe alifii şi zgărzi magice care să țină departe căpuşele. Tăcerea medicilor de calitate face ca escrocheria să meargă mai departe. Mi-e jenă de toată tevatura asta. Dar adevărul este că scleroza laterală amiotrofică nu are leac şi, când nu ai leac, te agăți de orice. Inclusiv de o minciună. Pe care acum o repetă toată România, în frunte cu premierul, care aprobă un megabuget ca să aflăm ceva ce Şerban Ionescu şi familia lui ştiau de mai multă vreme. Cu banii ăia poate chiar puteam să salvăm un copil vindecabil. Din Tecuci (să spunem un oraş la întâmplare), vinovat între altele şi de faptul că nu e celebru”, scria Mîndruță pe contul său de Facebook.

În susținerea jurnalistului a venit și medicul Monica Pop, director al Spitalului de oftalmologie: “Şerban Ionescu nu are boala provocată de căpuşă. Borelioza se vindecă cu nişte medicamente. Serban Ionescu a urmat un tratament şi degeaba. El are o şansă, pentru asta se şi duce afară. Domnul doctor nu a pus un diagnostic corect. Există o reţea care a făcut să ia amploare această boală. Nu trebuia mediatizat acest caz pentru că s-a creat o isterie. Ar fi trebuit să-l ajute colegii lui sau cine ar fi putut, dar nu public. Căpuşa muşcă, dar nu transmite nimic. De unde să ia boala? Se întâmplă foarte rar să transmită ceva, nu există nicio epidemie, mai mult decât a fost până acum”. La rândul ei, Monica Pop a fost batjocorită de mulți colegi medici: “Să se pronunțe neurologii, nu un doctor de ochi!”.

În cele din urmă, și jurnalistul și “doctorul de ochi” au avut dreptate: actorul Șerban Ionescu a fost răpus de o boală degenerativă care nu avea nicio legătură cu căpușele. Dar timpul a trecut, lucrurile s-au uitat, iar profitul s-a marcat! Un caz-școală de manipulare publică prin media. Și, totodată, un caz minor în comparație cu altele, cu implicații globale: amintiți-vă imaginile “surprinse” prin satelit și prezentate de Pentagon lumii întregi prin intermediul marilor rețele de televiziune, care “dezvăluiau” arsenalul chimic și nuclear al lui Saddam Hussein. După ani de la invazia Irakului s-au dovedit, toate, niște făcături. De plătit, n-a plătit nimeni…

Sigur, comparația între cele două evenimente este forțată, dar realitatea este că în cazul Ionescu am avut de-a face cu o manipulare care a avut ca scop profitul, iar în cazul Irakului a fost vorba de interese geostrategice, care duc, până la urmă, tot la profit, dar asta este o altă discuție. În general, asemenea manipulări reușesc aproape fără excepție, deoarece consumatorul final – cititorul, privitorul – nu-și mai pune o întrebare simplă, dar atât de actuală: quid prodest? Să ne amintim ce spunea scriitorul american Mark Twain: “Dacă nu citești ziarele, ești neinformat, dacă le citești, ești dezinformat”. Doar că, pe vremea lui, nu existau televiziuni…

Editorial apărut pe Reporter Virtual – 24 noiembrie 2012

Anunțuri

Scrie aici comentariul tău

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s