EGALII LUI NUȚU CĂMĂTARU

nutuCurtea Europeană a Drepturilor Omului a decis că statul român trebuie să-l despăgubească pe Nuţu Cămătaru cu 3.200 de euro, daune morale. Reclamantul s-a plâns că procesul său, în urma căruia a fost condamnat pentru jaf, a durat prea mult, respectiv opt ani, între 1996 şi 2004. CEDO a considerat reclamaţia justificată şi i-a dat câştig de cauză în baza articolului 6 din Convenţia Drepturilor Omului, care stabileşte dreptul la un proces de durată rezonabilă. Asta-i ştirea brută. Reacţiile ­n-au întârziat să apară…

Un cor de tânguieli isterico-justiţiare a invadat netul. Iată doar câteva dintre ele, dar care subliniază nota generală: „Noi plătim taxe ca să îi dăm lui Nuţu Cămătaru bani”, „Statul român, adică oamenii care muncesc cinstit. Într-adevăr, şi mie mi se pare că a fost cam lung procesul. În mod normal, trebuia să dureze zece secunde şi să se încheie cu un glonte în capul lui”, „Suntem penibili, am ajuns să plătim despăgubiri interlopilor. RUŞINE STATULUI ROMÂN!!!!!!!!”, „Data viitoare, când se va mai tărăgăna procesul unui alt infractor, poate că se vor lua măsuri din timp şi o să-l împuşte!”

Am identificat foarte, foarte puţine reacţii normale… Adică acelea care vă arată, oameni buni, că – indiferent că vă place sau nu – sunteţi şi suntem egalii lui Nuţu Cămătaru! Egalii lui Nuţu Cămătaru în faţa legii. Indiferent de culoarea pielii, de religie, de orientare politică, de statut social, de studii, legea ne asigură tuturor tratament egal. Sau cel puţin ar trebui s-o facă. Este baza democraţiei. Şi sunt pur şi simplu îngrozit de reacţiile pe care le-am citit şi care aparţin, în marea lor majoritate, unor oameni tineri, cei care „se dau pe net”, unor oameni care ar trebui să fie, se presupune, deschişi la minte şi cu ceva instruire.

Nu glontele pe care „ar trebui să-l slobozim spre capul lui Nuţu Cămătaru – îngrozitoare imagine! – e esenţa problemei. Şi nici faptul că el a fost condamnat în urma procesului respectiv. Nu! Esenţa problemei o reprezintă lentoarea justiţiei din România. Nereformarea ei. Funcţionalitatea ei defectuoasă, care conduce la astfel de sentinţe la CEDO. Nu e prima şi probabil că nu a fost nici ultima. Statul român va continua să plătească din buzunarele noastre ale tuturor pentru indolenţa cu care funcţionează.

Şi, apropo, ca fapt divers, pentru primitivii care visează la o justiţie sumară, cu plumbi: ştiţi cât a durat procesul de la Nürnberg? Oraşul german a fost gazda unei serii de procese în care au fost judecaţi capii nazişti. Cel principal a fost procesul celor mai importanţi criminali de război, în număr de 24, şi s-a desfăşurat între 20 noiembrie 1945 şi 1 octombrie 1946. Adică 10 luni şi 10 zile!

Editorial apărut în „Adevărul” – 27 ianuarie 2010

Anunțuri

Scrie aici comentariul tău

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s