COMUNIȘTII ȘI VIBRATOARELE

vibratorHotărât lucru, trăim într-o ţară ciudată… Şi mereu surprinzătoare, vorba unui slogan menit să reverse hoarde de turişti străini peste frumuseţile patriei.

Bunăoară, mitingurile „spontane” de marţi au dovedit încă o dată fantastica inventivitate a românului. De data asta în materie de strategie politică. Participanţii strigau cu ochii ieşiţi din orbite „jos dictatura!”, dar îl sprijineau pe un candidat la Preşedinţie aflat în funcţie şi care aspiră la un nou mandat. Poftim?!

A cui dictatură, că povestea asta mă depăşeşte. Recunosc, sunt confuz. Tot aşa cu scandările „jos comuniştii”, hăulite de nişte puşti de 19-20 de ani coborâţi direct din tribunele populate cu ultraşi. Care comunişti? Sunt comunişti la Putere? Nu? Aaaaa, sunt ăia care vor să vină? Pentru ăia strigăm „jos”?! Păi „comuniştii” ăia care vor să vină nu sunt aceiaşi care, acum două luni, erau la Putere aduşi de braţ tocmai de aceia care acum strigă „jos”? Recunosc, sunt confuz. Nu mai înţeleg nimic!

Văzând agitaţia din stradă, prima mea reacţie a fost, vorba colegului Ion M. Ioniţă, să mă uit în calendar.

M-am gândit că vreun mogul rău m-a folosit pe post de subiect într-o testare a capsulei timpului şi, aşa, m-am trezit în anii ’90. Dar nu. M-am frecat bine la ochi şi nu, nu eram în anii ’90. Era 1 Decembrie 2009! Unde dispăruseră criza, FMI-ul, Uniunea Europeană, cursul leu-euro, variaţiile bursei, gripa porcină?…

Nimic din toate astea. În schimb, veneau COMUNIŞTII! Tropăind! Pe de altă parte, majoritatea populaţiei nu pare a fi aşa de feroce împotriva lor, a comuniştilor. Sondajele spun că 60% dintre români sunt covinşi că politicienii de astăzi sunt mai corupţi decât cei dinainte de 1989, aşa că vin în mod firesc cei 56% care cred că dictatura comunistă avea mai mult respect pentru omul de rând decât sistemul politic actual.

Unul din trei zice că Revoluţia din Decembrie 1989 a fost o lovitură de stat şi că a fost în dauna ţării, iar 22% s-ar întoarce chiar de mâine, cu drag, la salamul cu soia, la cozile la orice, la programul de două ore la televizor. Hmm, hotărât lucru, trăim într-o ţară ciudată… Comunişti nu mai sunt de 20 de ani, dar unora le e dor de ei, iar alţii îi văd pândind pe la colţuri şi reîntorcându-se la putere după 6 decembrie.

De fapt, dacă mă gândesc bine, nu-i o ţară chiar aşa ciudată. E aceeaşi ţară în care, la târgurile de carte, cele mai mari vânzări le înregistrează o cucoană fără nicio altă calitate decât o gură mare, mare, atotcuprinzătoare şi care îşi descrie în „best-seller” încântătoarele experienţe sexuale cu un… vibrator.

Şi dacă mă gândesc şi mai bine, încep să mă îndoiesc de ceea ce nouă, ziariştilor, ne place să spunem: că cititorii ar fi mai deştepţi decât noi. Şi încep să mă îndoiesc şi de maxima potrivit căreia „poporul are întotdeauna dreptate”. Oare? Şi dacă nu-i chiar aşa?!…

Editorial apărut în „Adevărul” – 2 decembrie 2009

Anunțuri

Scrie aici comentariul tău

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s