LECȚIILE IRONICE ALE ISTORIEI

Cacau, Brazilia. Marin, Bosnia. Podolski, Klose, Trochowski – Polonia. Boateng, Ghana. Sami Khedira, Tunisia. Mesut Özil, Turcia. Mario Gomez, Spania… Şi lista ar putea continua. Celor care nu urmăresc în aceste zile confruntările de la Campionatul Mondial de Fotbal din Africa de Sud trebuie să le spun că înşiruirea de mai sus nu reprezintă managementul vreunei companii multinaţionale, ci doar câţiva dintre componenţii de bază ai naţionalei… Germaniei, iar ţările enumerate reprezintă fie locurile lor de origine, fie rădăcinile părinţilor lor.

Ce ironică este istoria! Ce admirabilă lecţie a timpului! În urmă cu doar 77 de ani, Germania deschidea o pagină neagră în istoria lumii, „omul nou” devenea politică de stat, iar „rasa pură” excludea orice fel de „nealiniere genetică”. Şi, iată, n-a trecut niciun secol, iar acum Hans şi Fritz se aşază împreună la televizor, cu würstul şi chilu’de bere în faţă, ca să savureze frumoasa ţesătură de pase a Manschaft-ului lui Joachim Löw. În teren nu mai este echipa „cu şenile” a lui Karl Heinz Rummenigge, din 1982, ci o veritabilă selecţionată mondială de rase considerate „impure” în urmă cu doar câteva zeci de ani. Împreună, în faţa televizorului, Hans şi Fritz fredonează mândri „Deutschland, Deutschland über alles, über alles in der Welt”(Germania, peste toţi, Germania, peste toate ţările lumii – traducere aproximativă), prima strofă a imnului Germaniei, care, acum, nu se mai cântă. Nu este interzisă oficial, dar se află în inima oricărui german care suspină la driblingurile brazilianului Cacau, la forţa şi la şuturile „gurilor de tun” poloneze Klose şi Podolski, la şiretenia turcului Özil sau la recuperările tunisianului Khedira…

Ce ironie! Ce ironie a istoriei! În 1936, Adolf Hitler încerca să folosească Jocurile Olimpice de la Berlin ca să demonstreze supremaţia rasei ariene. Nu i-a ieşit! Un negru, un american de culoare, pe nume Jesse Owens, înhăţa patru medalii de aur parcă în ciuda dictatorului pitic şi brunet care preamărea modelul blond, ­înalt şi cu ochii albaştri… Acum, Africa de Sud, gazda sărbătorii fotbalului, mai este botezată „the rainbow nation” (naţiunea curcubeului). De fapt, adevărata „rainbow nation” de la acest turneu final este Germania, o Germanie care ne arată că întotdeauna, mai devreme sau mai târziu, umanismul învinge, toleranţa şi diversitatea câştigă, iar spiritul se ridică deasupra vicisitudinilor vieţii. Şi-au reconstruit industria cu turcii şi cu grecii. ­Şi-au diversificat serviciile cu polonezi, sârbi şi români. Acum îşi trimit „sarea şi piperul” să-i reprezinte la cea mai importantă competiţie mondială. Asta-i noua Germanie!

Cine a zis că fotbalul e doar un joc? Nu, doamnelor şi domnilor, e şi istorie, e şi cultură, e dramă, e tragedie şi e şi comedie… De mâine, se reia sarabanda meciurilor cu sferturile Cupei Mondiale. Aşadar, ­Deutschland, Deutschland über ­alles, über alles in der Welt!

Editorial apărut în Adevărul – 30 iunie 2010

Anunțuri

Scrie aici comentariul tău

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s