O SUSPENDARE IMPOSIBILĂ?

Oficializarea grupului independenţilor arată o dată în plus cât de slabă este Opoziţia faţă de maşina de vot a Puterii.

Deşi poate părea din ce în ce mai aproape, dacă e să iei pe nemestecate jurnalele de ştiri ale unor televiziuni, suspendarea preşedintelui Traian Băsescu este, de fapt, din ce în ce mai departe. În ciuda faptului că pare mai îndreptăţită decât precedenta, în 2007, are, acum, paradoxal, cu mult mai puţine şanse de realizare.

Apare în primul rând întrebarea: de ce să-l suspendăm pe preşedinte? Pentru că nu ne place? E o condiţie necesară, dar, desigur, nu şi suficientă. Legea fundamentală spune clar că o asemenea procedură nu poate fi declanşată decât în urma unor „încălcări grave” ale Constituţiei de către şeful statului. Or, cu toată bunăvoinţa faţă de PSD, nu există deocamdată nicio bază serioasă pentru o asemenea susţinere. Cel puţin nu există nicio bază serioasă în ochii Curţii Constituţionale, care are un rol mai important de jucat într-o eventuală suspendare decât în 2007. Probabila promulgare a Legii pensiilor, de care se agaţă PSD, este departe de a fi un motiv pentru declanşarea procedurii de suspendare. Traian Băsescu n-are, pur şi simplu, motive să întoarcă legea în Parlament: Curtea a analizat-o şi a declarat-o constituţională (nu discutăm aici pe fond decizia Curţii), iar preşedintele n-are rol de numărător al voturilor din Parlament, ca să decidă dacă în momentul contestat de PSD şi PNL în sală s-ar fi aflat 100 de parlamentari sau 180. Astfel încât, din punct de vedere juridic, nu ştiu pe ce se bazează preşedintele PSD, Victor Ponta, atunci când anunţă că promulgarea, de către preşedinte, a Legii pensiilor va conduce la declanşarea procedurii de suspendare.

Apare apoi problema voturilor din Parlament. Procedura de suspendare poate fi iniţiată de o treime dintre deputaţi şi senatori, însă pentru ca suspendarea să devină efectivă, iniţiatorii au nevoie de o majoritate de jumătate plus un vot. Majoritate pe care nu o au, indiferent dacă, din tabăra Puterii, ar dezerta vreo şapte-opt parlamentari. Recenta oficializare a grupului independenţilor din Camera Deputaţilor arată o dată în plus cât de slabă este Opoziţia faţă de maşina de vot a Puterii. Cum acelaşi lucru este evidenţiat şi de modul în care funcţionează în aceste zile Parlamentul mai mult fără aleşii PSD şi PNL, care şi-au făcut un obicei din a părăsi sala de câte ori nu le place ceva.

Raţionamentul lui Victor Ponta mai are o hibă majoră: suspendarea preşedintelui nu anulează Legea pensiilor. Între cele două nu există o legătură directă de cauzalitate, aşa că totul nu pare decât o modalitate de a-i căuta nod în papură lui Băsescu. Aşadar, motivaţie juridică, nu. Majoritate parlamentară, nu. Deci cum va putea fi suspendat preşedintele? Un eventual eşec va slăbi şi mai mult o Opoziţie care transpiră din greu să se arate tare şi va mina şansele unui asemenea demers într-un viitor care l-ar putea justifica mai mult decât momentele prin care trecem acum.

Editorial apărut în Adevărul – 6 octombrie 2010

Anunțuri

Scrie aici comentariul tău

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s