FÂSSS…

… că avem o Opoziţie debilă şi isterică. Crin Antonescu, dar în special Victor Ponta s-au făcut de tot râsul anunţând, pe măsură ce se scurgeau orele rămase până la moţiune: „mai avem nevoie de trei voturi”; „au rămas doar două”; „un singur vot şi dăm Guvernul jos!”. Pentru ca totul să se încheie apoteotic la miezul nopţii dinaintea Zilei Z: „Avem două voturi în plus faţă de cele necesare!”. Ce a fost s-a văzut: doar 219 voturi, cu 17 mai puţine decât cele necesare, cu 19 mai puţine decât cele anunţate, nici măcar unul în plus smuls de la Putere. În stradă, acelaşi fâs. Din cei peste 80.000 de sindicalişti anunţaţi la marele miting abia s-au strâns vreo 30.000 şi aceia un amalgam de bugetari, activişti PSD şi „ultraşi” ai galeriilor. În plus, bucureştenii nu s-au arătat prea dornici să îngroaşe rândurile protestatarilor, în ciuda chemărilor insistente la Revoluţie. Din două una: ori nemulţumirea populară n-a atins cota maximă, ori Opoziţia nu e suficient de credibilă încât să catalizeze şi să canalizeze frustrările oamenilor. Şi cum să fie credibilă când nu e în stare să vină cu soluţii clare, cu un program unitar, coerent, cu o echipă închegată, cu un nume respectabil de premier? OK, să dăm jos Guvernul! Şi să punem în loc ce?

… că avem o Putere cinică şi distructivă. De fapt, n-am învăţat asta, pentru că o ştiam deja. Am văzut un PDL incredibil de disciplinat, care a apelat la o stratagemă cu iz antidemocratic – prezenţa la vot fără vot – ca să fie sigur că nu apar trădări. Dacă ar aplica măcar jumătate din disciplina şi determinarea arătate cu ocazia moţiunii la conducerea treburilor ţării, atunci poate că am avea şanse s-o ducem mai bine. Aşa însă, nu fac decât să se agaţe disperaţi de scaune şi să stea strâns uniţi în jurul surselor de bani. Ce-i mâna pe ei în luptă? Grija faţă de ziua de mâine a românilor sau teama de a nu scăpa din gură ţâţa bugetară? Rămâne să decideţi dumneavoastră.

… că avem nişte sindicate incapabile să-şi mobilizeze membrii. Să tot anunţi, la ultimele mitinguri, cifre abracadabrante şi să scoţi în stradă, de fiecare dată, mai puţin decât jumătate faţă de ceea ce ai anunţat nu contribuie la întărirea credibilităţii lor. Din contră. Şi aici ar fi multe de discutat: despre cum a dispărut patrimoniul sindicatelor, despre cum acestea au devenit mai mult nişte SRL-uri decât organizaţii de apărare a drepturilor angajaţilor, despre faptul că liderii lor şi-ar găsi mai curând locul în Top 500 miliardari decât în fruntea protestatarilor, despre cum tot ei, liderii, sunt o pepinieră de parlamentari, de cadre de nădejde pentru partidele politice sau despre cum aceiaşi lideri s-au înghesuit într-un consiliu de administraţie inventat de Vîntu…

P.S.: Aud că PNL vrea să depună o nouă moţiune de cenzură. Azi sau mâine. Haideţi, oameni buni, fiţi serioşi! Pregătiţi-vă temeinic şi ne vedem la primăvară.

Editorial apărut în Adevărul – 28 octombrie 2010

Anunțuri

Scrie aici comentariul tău

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s